De Camilla Ejsing, terapeut ocupațional pentru copii cu +5 ani de experiență în dezvoltarea senzorio-motorie a copiilor mici. iunie 2020/@boerneergoen
A leagăna copilul mic... pentru a-l face să se liniștească și poate chiar să doarmă, este ceva ce aud adesea menționat de alții drept „un obicei prost”. Aici îmi voi da cu părerea de ce, în opinia mea profesională, a lăsa un bebeluș să doarmă într-un leagăn care se mișcă, a-l purta înfășat în timp ce te plimbi sau legănat pe o minge nu este „un obicei prost”, ci o metodă pentru a ajuta la calmarea sistemului nervos al copilului mic, care chiar sprijină dezvoltarea lor ulterioară.
Viața în afara uterului este o mare tulburare pentru sistemul nervos al unui copil. Simțurile s-au dezvoltat toate de-a lungul vieții fetale și au fost utilizate pe scară largă în mediul protejat unde gravitația nu exista, unde nu simțea loviturile, guri de lichid amniotic, sunete etc. Cu toate acestea, un singur simț are ocazia să se dezvolte cu adevărat doar atunci când se naște copilul și anume vederea. Bebelușul se naște într-o lume în care există dintr-o dată o mulțime de stimuli vizuali și o forță de gravitație cu care să relaționeze și de la care să învețe.
Mulți noi stimuli din viața extrauterină sunt o schimbare drastică
Atunci când un bebeluș trebuie să-și găsească liniștea pentru a închide ochii și a adormi, poate fi potrivit să i se creeze un mediu care să amintească de viața din uter. Acolo, erau puțini stimuli vizuali, bebelușii erau înconjurați îndeaproape de sacul amniotic în care se aflau și erau adesea adormiți prin mișcările de balansare care au avut loc în lichidul amniotic atunci când mama se mișca. Mulți dintre noi care au avut o sarcină probabil am experimentat și că bebelușul este complet calm și doarme cea mai mare parte a zilei în timp ce ne mișcăm. Când stăm întinși liniștiți pe canapea sau în patul nostru noaptea, copilul se trezește și devine foarte activ acolo.
Când un copil plânge, este norocos că noi, adulții, aproape întotdeauna destul de intuitiv, luăm copilul la noi, îl îmbrățișăm și începem să-l legănăm, cel mai adesea într-un ritm fix, la 80-120 de ori pe minut, în timp ce fredonăm sau cântăm cu o voce blândă. Știm instinctiv că stimulii senzoriali, cum ar fi balansul în sus și în jos, care afectează arcadele din urechea internă, pot ajuta la calmarea sistemului nervos. O ipoteză pentru care căutăm ritmul de 80-120x pe minut este să învățăm sistemul nervos al corpului mic să găsească și să rămână în unul dintre cele mai importante ritmuri atunci când suntem în repaus, și anume ritmul cardiac în repaus. Copiii mici au o frecvență cardiacă de repaus semnificativ mai mare decât adulții.
